D2

Outdoor din D2 de 4 mm grosime calit diferentiat cu plasele din corn de bivol african de apa, linere negre de 0,4 mm si pini decorativi din cichel, alama si cupru.

P1410196

P1410198

P1410199

P1410200

P1410203

 

Life is but a dream nr. 12

Imi cultiv in continuare latura feminina. Un tablou realizat in tehnica mixta, acrilic pe pinza, despre …trecere. Despre vis, perenitate, splendoare. Despre necesitatea de a ne opri din cind in cind pentru a contempla: o floare, un copil, un tablou. Orice. Life is but a dream… Dimensiuni: 75×80 cm.

P1410189

P1410191

P1410192

P1410195

 

Goldfield

Un cutit de drumetii cu lama din suminagashi white paper si miner din buba de copac australian Goldfield. Cit de frumos e lemnul asta? Bolster din corn de bivol de apa.

P1410181

P1410182

P1410183

P1410184

P1410185

P1410187

 

 

Harley Davidson tribute

Un cutit realizat in culorile portocaliu si negru, culorile HD. Realizat din otel-carbon 1.2235 de 3,2 mm grosime, calit diferentiat. Minerul e din G10 cu linere negre de 0,4 mm si nituri din carbon.

P1410175

P1410176

P1410177

P1410179

Tanto

Gata, mai trebuie teaca la el.

P1410148

P1410149

P1410151

P1410153

P1410154

 

Hamon

Vad ca a intrat boala hamonului in mine. Asa ca am facut calire diferentiata la aproape toate lamele pe care le-am realizat in ultimul timp. Ultimele doua sunt doua lame pentru cutite otdoor, de drumetie, bune la aproape toate. E un design pe care probabil o sa il mai fac pentru ca am avut reactii pozitive la el. Lamele sunt din otel-carbon 1.2235 de 3,1 mm grosime si din otel semi- inoxidabil D2 de 4 mm grosime. Diferenta intre ele se vede si la evidentierea hamonului de catre clorura ferica.

P1410130

Inainte de baia in clorura ferica

P1410136

P1410141

Dupa baia in clorura ferica

Nakiri

Un cutit traditional japonez pentru verdeturi, cu lama din otel-carbon 1.2234 de 2 mm grosime. Minerul octogonal  e realizat din lemn de corn, bolster de nichel si piatra semipretioasa reconstituita. Nu cred ca am facut niciodata un cutit atit de ascutit ca asta.

P1410132

P1410133

P1410134

Tanto

E forjat dintr-un arc de la un Mercedes vechi. Era ciocanit de ceva vreme. Acu’ i-a venit rindul. Lama e calita diferential, dar spre deosebire de alte oteluri, baia in clorura ferica nu a evidentiat hamonul atit de tare cit ma asteptam. Imi place oricum, nuanta aia de gri inchis, usor mat. Vreau sa ii fac un miner traditional din piele de pisica de mare si snur. Dar asta zilele urmatoare.

P1410116

P1410119

P1410122

P1410123

P1410124

Lose yourself

kenna-japanese-arch

Ca să priveşti liniştea, trebuie să fii liniştit. Altfel, aceasta va trece pe lângă tine ca şi când nu există. Sau, mai bine zis, ca şi când tu nu exişti. Ca să priveşti o imagine din portofoliul lui Michael Kenna, trebuie să te pregăteşti, să devii meditativ, să respiri adânc. Altfel, le vei rata şi vei deveni precum personajele din „Izbăvirea lui Wang-Fo”: Oamenii de aici nu sunt făcuţi să se piardă înlăuntrul unui tablou.” 

 

Am avut o oarecare dispută în redacţie legată de preferinţa pentru imaginea de copertă. Cu riscul de a face coperta invizibilă pentru majoritatea, pe copertă va fi o imagine din portofoliul central al revistei, realizat de Michael Keena. Despre fotograf nu trebuie să spun prea multe, pasionaţilor de fotografie cu siguranţă le este familiar. Vreau să vorbesc despre altceva, despre o experienţă pe care am avut-o cu un tablou. Yves Klein, pictorul francez reprezentant al stilului neomodernist, mi-a fost dintotdeauna printre preferinţe. Albastrul nu a fost niciodată culoarea mea favorită, însă lucrările lui Klein, realizate cu acel IKB inconfundabil, m-au captivat dintotdeauna. În urmă cu cinci ani, aflat în vizită la Paris, fratele meu mi-a făcut o surpriză. “Mergem la Pompidou”, dar nu mi-a spus pentru cine. La intrare am aflat. Era vorba despre Yves Klein. Eram în extaz, nu mai văzusem până atunci un original, doar reproduceri din albume şi imagini pe internet. Ei şi aici începe cu adevărat povestea, deşi nu sunt prea multe de spus, e o poveste goală, fără cuvinte şi fără personaje, la fel ca imaginile lui Kenna.

Ajuns în faţa unei lucrări, de dimensiuni generoase, de 4/4 m, m-am aşezat pe o bancuţă şi am privit. Dacă nu aţi văzut niciodată un original al lui Klein, vă recomand din tot sufletul. Albastrul folosit (International Klein Blue) e unul absolut special, creat după multe chinuri şi strădanii împreună cu specialişti de la compania farmaceutică  Rhône Poulenc. Funcţia lui principală este să te răpească. La propriu. Am rămas cu ochii fixaţi în acel albastru şi am părăsit încăperea. Am fost transportat. M-am trezit în momentul în care undeva departe mi-am auzit fraţii râzând. “Vii odată că am merge şi noi să mâncăm”. M-am uitat la ceas. Înţepenisem în faţa tabloului 45 de minute. Doar când am vrut să mă ridic, iar picioarele nu mă mai ascultau din cauza amorţelii, mi-am dat seama că pentru o anumită perioadă de timp încetasem să exist. Timpul dispăruse. Spaţiul dispăruse. Şi odată cu ele, şi eu.
Fotografiile lui Kenna au nevoie de timp pentru a putea fi privite cu adevărat. De timp şi linişte. Ceea ce majoritatea dintre noi nu mai avem însă, din păcate.

Editorial Photo magazine mai 2014