Pink

Un cutit mai neobisnuit, pentru pentru o persoana cu inclinatii artistice, din otel carbon 1. 2067, cu plasele din fibra de carbon roz si linere negre de 0,8 mm. Imi place de mor combinatia de gri cu roz. Lama e “pictata” cu clorura ferica.

P1440012

P1440014

P1440016

Inainte si dupa

Doua lame. Inainte si dupa baia in clorura ferica.

P1440002

P1440004

EDC nou

Un nou utilitar dintr-o lama comandata de cineva pe  care am ajuns sa o pastrez pina la urma. Lama e din otel-carbon 1.2519 de 3,5 mm grosime, cu plasele din buba de arin.

P1420473-2

P1420478-2

Snake

Gata si teaca la bird & trout. Piele naturala cu imitatie de sarpe.

P1420443

P1420446

Cutitul lui Calin

Calin si-a rupt cutitul de iesit la iarba verde si avea nevoie de unul nou. Asa ca, iaca: lama din otel-carbon 1.2519 de 3,5 mm grosime, calit la 62-64 HRC, miner din wenghe periat, linere  rosii de 0,4 mm.

P1420436

P1420438

Gyuto, cutitul bucatarului

Un gyuto la comanda, un cutit de bucatarie  bun la toate din otel-carbon 1.2842 importat din Germania si miner octogonal din lemn de corn, piatra semipretioasa reconstituita si bolster de alama. Bebeto, sa il folosesti cu  bucurie!

P1420430

P1420431

P1420432

P1420433

P1420434

Bird&trout

Isi astepta minerul de mai bine de o luna. Un cutit tip bird&trout pentru pescari, pentru dezosat pasari din otel carbon 1.2842, un otel grozav de cutite, calit la 61-62 HRC, cu miner din minunatul snake wood care se finiseaza incredibil, corn de bivol african de apa, linere negre de 0,4 mm si nituri de alama de 6 mm.

P1420419

P1420422

P1420424

P1420425

P1420427

 

Iluzia libertăţii

„Sunt liber”. Câţi dintre noi pot afirma asta cu certitudine? Dacă mâine se închide la ABC, de unde îţi mai procuri mâncarea? Dacă se opreşte apa la robinet, de unde mai bei apă? Dacă dispare mall-ul, de unde te mai îmbraci? Dacă te atacă cineva pe stradă, ce poţi să faci? Oamenii fotografiaţi de Francesco Mastalia au răspuns la toate aceste întrebări.

Willy Denner © Francesco Mastalia
Personajele lui Mastalia au decis să îşi ia propriul destin în mână. Au decis că cea mai bună şi mai sănătoasă mâncare e cea pe care şi-o cultivă şi gătesc ei, că nu ai nevoie de mai mult de un rând sau două de haine şi că, la o adică, proprietatea şi stilul de viaţă trebuie apărate cu preţul suprem. Oamenii lui Mastalia sunt cu câţiva paşi mai aproape de libertate decât restul omenirii, caractere ciudate, crescute într-o grădină zoologică având garduri invizibile şi lese transparente. Vrem sau nu să recunoaştem, suntem totalmente dependenţi de societate şi de bunurile pe care ni le oferă aceasta. În schimb, aceasta nu are nevoie decât de un singur lucru: de libertatea noastră.
„Sunt liber!” Ce glumă proastă mi se pare, când aud cuvintele astea minunate în gura tuturor adormiţilor crescuţi cu hamburgeri şi îmbrăcaţi de la Zara. „Sunt liber!”, urlă toţi cretinii care stau la cafenea la colţul străzii şi discută politică sau fotbal. Eşti un mare bou, asta eşti, liber nicidecum.
În delirul nostru modern, avem apoi impresia că cea mai bună mâncare e eventual cea venită de peste mări şi ţări, mâncarea exotică, cu arome şi gusturi de Orient Îndepărtat. Studii recente au demonstrat că cea mai sănătoasă mâncare pentru om este cea care creşte în locul unde s-a născut. Corpul o recunoaşte, îi recunoaşte energiile, o poate asimila cu bucurie, cu uşurinţă. (Informaţia ar trebui poate să ne pună puţin pe gânduri, dar mă cam îndoiesc că o va face.)
Din acest motiv şi din multe altele, îi respect foarte mult pe cei preocupaţi de ceea ce pun pe masă, pe cei care învaţă cum se cultivă o roşie sau un cartof, pe cei care învaţă cum se coase o haină sau cum se construieşte un arc, pe cei care se antrenează pentru a se putea proteja la nevoie pe ei şi pe cei apropiaţi lor, pe cei care au respect pentru hrana pe care le-o oferă pământul ţării lor.
Înseamnă asta că se pregătesc pentru un sfârşit apocaliptic, pentru vremuri de restrişte? La o adică, poate însemna şi asta, dar semnifică mult mai mult decât atât. Înseamnă conştientizare. Dacă o să cultivi o roşie, o să preţuieşti mult mai mult roşiile cumpărate din piaţă de la ţărani. Dacă o să coşi o haină, o să apreciezi mult mai mult haina pe care o cumperi de la mall, iar dacă înveţi să te aperi, poţi merge mult mai liniştit pe stradă, ştiind că poate la un moment dat o să poţi ajuta pe cineva care are nevoie de tine. Înseamnă să nu mai fii neputincios, pentru că societatea de asta are nevoie, de neputincioşi dependenţi în totalitate de ea.
Conştientizarea duce într-un final la recunoştinţă, iar recunoştinţa e cea mai frumoasă rugăciune pe care o cunosc, cel mai pios semn pe care i l-am putea adresa lui Dumnezeu pentru toate câte ni le oferă. Conştientizarea te face să nu mai trăieşti ca o vită care, în anticamera abatorului, are impresia că e liberă.
H.W (Editorial Photo iulie 2014)

De cires, de cais

Deja mi-am facut obicei: daca sunt la munte cioplesc linguri. Mi-am luat de data aceasta doua bucati, una de cires si una de cais. Cam tot ce e lemn de la pom fructifer e frumos, dens si se slefuieste perfect. Sunt diferite, dupa cum mi-a dictat lemnul, jumatatea de butuc, dar amindoua sunt facute pentru a fi folosite.

P1420409

P1420410

P1420411

P1420412

P1420413

P1420414

P1420415