De bucatarie

Un cutit traditional japonez, santoku, sau mai pe scurt, cutitul bucatarului. Lama e forjata din otel japonez suminagashi white paper cu 23 de straturi, redusa de la 5,5 mm la aproximativ 3 mm, iar manerul e din lemn de wenghe cu bolster din lemn stabilizat de la prietenul Emil Buzila, cu un inel de fibra vulcanizata alba. Lungimea totala a cutitului  e de 33 cm, cu lama de 19 cm. Chiar imi place cum a iesit cutitul asta.

untitled-1-of-1-136 untitled-1-of-1-137 untitled-1-of-1-138 untitled-1-of-1-139 untitled-1-of-1-140 untitled-1-of-1-141 untitled-1-of-1-142 untitled-1-of-1-143

Pumnal de lupta

In drum spre Altana, satul de sasi al tatalui meu, am gasit in urma cu multi ani un piron. Un piron de la mocanita care ducea de la Sibiu la Agnita, trecand prin Altana. Nu uit niciodata cat de incet mergea trenuletul acela, ii lua peste trei ore ca sa parcurga 30 de km, de multe ori ne venea sa coboram ca sa il impingem. Povestea nu e insa despre mocanite sau sasi, ci despre acest cui ruginit caruia am incercat sa ii dau o noua viata, chiar daca am forjat o arma de lupta pe care sper sa nu o folosesc niciodata. Lemnul pentru maner il am de la Emil Buzila, care mi-a dat in urma cu ceva timp o bucata de doaga de la un butoi vechi de vin. Cumva mi s-a parut fireasca alaturarea, si oarecum ironica. Fotografiile spun mai multe.

untitled-1-of-1-113 untitled-1-of-1-118 untitled-1-of-1-119 untitled-1-of-1-120 untitled-1-of-1-121 untitled-1-of-1-122