De dincolo

harris June 17, 2012

Când revin după foarte mult timp la o lucrare care mi-a plăcut, e ca şi când mă întorc într-un loc în care m-am simţit foarte bine. Aşa a fost şi cu tabloul acesta. Seria “Locul de nicăieri” e printre cele mai dragi mie. În primul rând pentru că am impresia că mă reprezintă cel mai bine, mi-a permis să formulez în imagini sentimente pe care nu le pot exprima în cuvinte, mi-a permis să îmi exprim tainele vizual.
Sunt locuri, senzaţii, deja vu-uri despre care nu ai cum să vorbeşti. Cuvintele sunt prea sterpe, prea uscate. Aşa m-am simţit întotdeauna lucrând la tablouri din seria aceasta. Lucrarea pe care tocmai am finalizat-o în urma unei comenzi e poate cea mai reprezentativă din întreaga serie. Vorbeşte despre început şi sfârşit, despre Ascensiune, despre alinieri, despre stigmat, despre materia întunecată ce ţine laolaltă universul. E o taină pentru mine, ca de altfel foarte multe lucruri care mi se întâmplă în viaţă. Iar despre Taine nu prea poţi vorbi. Poţi doar avea impresia că te-au atins. Am vorbit oricum prea mult.
Detalii tehnice: acrilic şi tehnică mixtă pe pânză, dimensiuni: 100/100 cm