La doua palete

harris March 10, 2012

Nu stiu prea multe ativitati mai placute decit sa stai cu o persoana draga sau mai multe la o cioplitura. Fratelui meu ii trebuia o paleta pentru clatite sa si-o duca in Germania, asa ca am iesit in curte si am ales o bucata de mesteacan pe care o uscasem de mult, am crapat-o in doua si i-am dat si lui una sa isi incerce norocul cu ea.

Cum mama ramasese singura in casa, a venit sa ne insoteasca pentru o vreme, cu Bobi, catelul, desigur, mai ales ca soarele era splendid.

Janice, fetita fratelui meu, s-a apucat si ea sa ascuta o bita de corn, cu cutitul proaspat primit cadou. Mi-am adus aminte ca unul dintre cadourile preferate ale baietilor din partea tatilor lor, in vremuri de mult trecute, era un cutit mic sau un briceag. Acum, din pacate, e un laptop sau un mobil.

 

Si desgur ca s-a taiat putin, la prima ei tentativa, dar si asta face parte din frumusetea jocului. I-am spus ca asta e botezul oricarui cioplitor si a luat-o ca pe o onoare.

Dupa lucrul cu toporul si cutitul, am ajuns, spre apus si la finisare.

 

…care ia timp…

 

 

Dar paleta, data cu ulei de masline la final, a meritat efortul. Iar peste doua zile ia drumul Germaniei. Si de fapt ce efort? Bucurie mai mare nu ne puteam face decit sa stam impreuna si sa cioplim.  Zile ca astea nu se uita niciodata.