In drum spre Altana, satul de sasi al tatalui meu, am gasit in urma cu multi ani un piron. Un piron de la mocanita care ducea de la Sibiu la Agnita, trecand prin Altana. Nu uit niciodata cat de incet mergea trenuletul acela, ii lua peste trei ore ca sa parcurga 30 de km, de multe ori ne venea sa coboram ca sa il impingem. Povestea nu e insa despre mocanite sau sasi, ci despre acest cui ruginit caruia am incercat sa ii dau o noua viata, chiar daca am forjat o arma de lupta pe care sper sa nu o folosesc niciodata. Lemnul pentru maner il am de la Emil Buzila, care mi-a dat in urma cu ceva timp o bucata de doaga de la un butoi vechi de vin. Cumva mi s-a parut fireasca alaturarea, si oarecum ironica. Fotografiile spun mai multe.