Înapoi la perfecţiune

Câteodată, drumul spre perfecţiune trece prin iad. Paul Wade e un exemplu viu în acest sens. După mai bine de două decenii petrecute în cele mai dure penitenciare de pe teritorul Statelor Unite, Paul publică “Antrenamentul condamnaţilor”, o carte care devine instantaneu un best-seller. Paul nu doar că ne oferă un insight al modului în care durii din penitenciarele americane se menţin în formă, dar din punctul meu de vedere, revoluţionează tot ceea ce înseamnă în momentul de faţă cultura fizică şi modul în care aceasta e percepută. Şi face asta închizând cercul.

Ce vreau să spun prin aceasta. Ca antrenor al lotului României de Karate Kyokushin am încercat de-a lungul timpului să introduc cele mai noi metode de antrenament în pregătirea sportivilor mei, urmând un trend universal de modernizare continuă. Aceasta a inclus de multe ori, cele mai moderne tipuri de aparate şi forme de antrenament. Întotdeauna ne-am întors însă la tehnicile de bază, la exerciţiile realizate cu greutate apropriului corp. Ceva îmi spunea că aşa trebuie, iar tradiţia artelor marţiale se bazează pe acest lucru. Paul Wade face mult mai mult în această carte. Nu doar că reînvie un sistem de antrenament de mult uitat, denumit generic calistenic, dar demontează toate miturile sportului modern care afirmă că nu poţi obţine rezultate extraordinare decât dacă foloseşti cele mai scumpe aparate din lume şi daca plateşti abonament la cea mai bine dotată sala de culturism din oraş. După câteva decenii în care industria fitnessului şi a culturismului a evoluat înspre o tehnologizare masivă şi exorbitantă, Paul “Coach” Wade, iese din iad şi afirmă că poţi obţine cele mai spectaculoase rezultate în pregătirea fizică doar folosindu-ţi propriul corp. Mai mult, el demontează cu argumente clare tot marketingul realizat de industria fitnessului care susţine că nu poţi evolua decât folosind cele mai scumpe tehnologii şi aparate. Şi face asta reîntorcându-se la vechile tehnici de antrenament folosite de greci, de spartani, de romani pentru a deveni cei mai puternici războinici ai tuturor timpurilor.
În absenţa aparatelor ultramoderne, deţinutul nu are la îndemână decât propriul corp pentru a se antrena, şi un arsenal extrem de redus de obiecte de care se poate folosi. Izolarea produce însă miracole în imaginaţia omului. Cu sprijinul unor deţinuţi mai experimentaţi, însă folosindu-se de propria creativitate, Paul Wade crează un sistem de antrenament pe cât de simplu, pe atât de eficient şi pentru care nu trebuie să atentezi la portofel. Nu doar că face cunoscut un sistem de antrenament secret, fapt pentru care a primit multe ameninţări, dar oferă publicului larg posibilitatea de a realiza unul dintre cele mai eficiente tipuri de pregătire fizică, cu beneficii masive asupra sănătăţii şi cu performanţe incredibile. Am introdus o serie de exercţii în antrenamentele pe care le conduc, iar rezulatele nu încetează nici acum să mă uimească. Spre deosebire de izolarea muşchilor pe care exerciţiile cu greutăţi şi aparate o realizează, exerciţiile cu propria greutate te retransformă într-un întreg, într-o maşinărie complexă şi rezistentă, aşa cum a intenţinat divinitatea.
Frumuseţea exerciţiilor calistenice nu constă însă doar în eficienţa lor. Dincolo de predarea metodologiei de antrenament, de împărtăşirea sistemului, de beneficiile fizice şi asupra sănătăţii, Paul Wade ne oferă cea mai importantă lecţie posibilă: aceea că suntem perfecţi în toate privinţele şi avem capacitatea de a evolua şi progresa fără a deveni dependenţi de nimeni. Paul Wade ne predă lecţia autonomiei, a luării hăţurilor vieţii noastre în propriile mâini. Din haul cel mai adând al închisorii, Paul ne învaţă lecţia libertăţii supreme. Ne îndeamnă să devenim independenţi, să devenim lupi, nu oi conduse la tăiere pe drumuri pe care nu noi le-am ales. Paul ne oferă nu doar un sistem de antrenament, ci, mai important din punctul meu de vedere, o filosofie, un mod de înţelegere a vieţii bazat pe asumarea propriului destin. Întorcându-se la înţelepciunea antică, autorul acestei minunate lucrări închide cercul şi ne ajută nu doar să devenim mai puternici, dar ne învaţă lecţia independenţei şi a autosuficienţei bine înţeleasă. Nu ne oferă un peşte, ci ne învaţă să pescuim, şi asta cu mâinile goale. Ne readuce aminte ultima lecţie predată de Buddha: aceea de a deveni lumină pentru noi înşine.

O carte pe care o recomand nu doar sportivilor amatori, dar şi celor de performanţă, nu doar tinerilor, dar şi celor mai în vârstă, nu doar bărbaţilor, dar şi celor de sex feminin, o carte pentru cei care înţeleg ca o minte sănătoasă nu poate locui decât într-un corp sănătos. (urmeaza a fi tiparita in Romania de editura Casa, in luna martie)