De 1 mai am luat de la Leşu o bucata de carpen. E prima pe care o fac din genul acesta de lemn. Lemn dur, cu personalitate, cu textura  foarte interesantă şi greu de finisat. Am făcut-o asimetrică, de folosit mai mult cu mâna dreaptă şi încăpătoare. Azi am apucat să o termin, cel puţin în mare, poate o să îi şi încrustez ceva, încă nu ştiu.

Lucrez la un baston din lemnul de corn cules iarna care a trecut. Nu e gata, mai trebuie finisat si incrustat, dar imi place cum a iesit capul, asa ca postez citeva imagini.

Patru zile am fost din nou la Leşu. Timpul curge altfel acolo, apa e mai bună, somnul e mai dulce şi cioplitul merge altfel. Am apucat să cioplesc două linguri, una de pin şi alta de mesteacăn. Şi-am terminat şi de încrustat o bâtă, mai mult un baston de drumeţii, o chestie pe care o experimentez acum, un fel de bastoane subţiri din lemn de corn, desigur, foarte uşoare şi rezistente în acelaşi timp. Vin şi fotografiile cu obiectele finite, dar pâ ...

Eddie bea cafea multă şi slabă, aşa că îi trebuia o cană mare, mult mai mare decât îmi place mie să fac. Dar e fratele meu, aşa că nu-l pot refuza. Nu m-am străduit prea tare, i-am dat o formă destul de simplă şi i-am încrustat simboluri cereşti. E de mesteacăn. I-am pus şi o cureluşă de piele împletită pentru când merge în excursie la Marea Nordului, la surf.

@Irina Popova „Vezi perfecţiunea!” Am citit de ceva vreme, într-o carte a lui Neale Donald Walsh, cum că asta ar fi ultima poruncă a lui Dumnezeu, cea de-a 11-a. Privesc fotografiile Irinei Popova şi nu mă mai satur de atâta perfecţiune.   Ştiu că lumea a condamnat acerb atât familia Anfisei, cât şi non-intervenţia fotografei. O porcărie. Eu nu văd decât un înger coborât într- un loc sordid, iar acesta devine brusc paradisiac. Cât ...

Am ieşit ieri cu Anca şi Una la o plimbare cu tramvaiul. Peste o lună jumate mergem cu Una în Belgia la campionatul european de karate Kyokushin şi, cum zburăm cu avionul, ne-am zis să vedem cum reacţionează la mijloace noi de locomoţie. A fost prefect, cum îi plac trenurile, i-a plăcut şi de vărul mai mic, "tataiul". Am făcut o grămadă de fotografii, dar numai una îmi place cum a ieşit. Mai nou sunt obsedat de geamuri, de praguri. Mă transformă ...

Gata şi a doua de nuc. Iniţial am vrut s-o încrustez, ca pe prima, dar pe parcurs m-am răzgândit.  Mi se întâmplă uneori să mă abat de la ideea de la care pornesc. I-am dat găuri şi am împletit o fâşie de piele portocalie, cu care poate fi şi agăţată la rucsac sau undeva în bucătărie. E foarte plăcut de ţinut în mână şi foarte ergonomică. Asta e.

Peştele, simbolul primilor creştini (de la ICHTYS, în limba greacă "peşte"),  un acrostih semnificând Iisus Hristos fiul lui  Dumnezeu Mântuitorul. E sărbătoarea învierii Domnului, aşa că am pus acest simbol pe ultima lingură, din lemn de cireş. Aduceţi-vă aminte cine a fost Iisus şi ce a venit să ne înveţe. Căutaţi-l în simboluri, cinstiţi-l în fapte. Paşte fericit!

Desigur că nu e de păpădie, e doar colorată cu florile plantei ăsteia minunate. E de mesteacăn, foarte apropiată de forma tradiţională a kuksei, cana populaţiei Sami din Finlanda şi încrustată cu doi şerpi, acest simbol universal cu atât de multe semnificaţii. În timp ce lucram la ea mi-am adus aminte de o poveste japoneza splendidă. Se făcea că un împărat a vrut să înveţe cum se realizează o cană de ceai de la cel mai mare maestru din împărăţie ...

Am un album de crestături cu obiecte populare româneşti vechi de peste 100 de ani, pe care îl folosesc în general ca inspiraţie pentru bâte. E însă şi o pagină dedicată lingurilor, iar una dintre ele îmi plăcea enorm, asta încă de când am văzut-o prima dată. Are ceva din aspectul unui instrument de pe o navă extraterestră, cu părţile laterale în unghi de 45 de grade, inscripţionate, cu forma ondulată, de inspiraţie brâncuşiană parcă, din eleganţa ...