Am un album de crestături cu obiecte populare româneşti vechi de peste 100 de ani, pe care îl folosesc în general ca inspiraţie pentru bâte. E însă şi o pagină dedicată lingurilor, iar una dintre ele îmi plăcea enorm, asta încă de când am văzut-o prima dată. Are ceva din aspectul unui instrument de pe o navă extraterestră, cu părţile laterale în unghi de 45 de grade, inscripţionate, cu forma ondulată, de inspiraţie brâncuşiană parcă, din eleganţa ...

Am găsit la Leşu un mesteacăn rupt iarna asta. Frumos, parcă prea păcat  că s-a rupt. Am luat o bucată şi azi am terminat prima lingură. E ca o bucată de os, ca un os de pasăre, alb-gălbuie, foarte uşoară şi foarte fină. Poate cea mai fină din câte am făcut până acum. Iniţial am vrut s-o încrustez, dar arăta perfect, aşa, ca osul unui mistic descoperit în deşert. Şi bine am făcut.

Le-am spus pene şi le-am făcut model cu dalta pentru că sunt foarte uşoare. Una e de cireş, cealaltă de mesteacăn. A venit primăvara!

Lemnul imperfect e ca omul care are de spus o poveste. Cicatricea ascunde o întâmplare, o păţanie, un duel. De aceea mă bucur de fiecare dată când de sub coaja uscată iese la iveală un model ascuns de timp, o pată, o întorsătură. De mult nu am mai cioplit la o lingură de cireş atât de vorbăreaţă.

Am apucat să termin şi cuţitul pentru care cumpărasem lama de ceva vreme. A ieşit aproape cum vroiam eu, cu o priză pe care nu o găsesc aproape nicăieri, utilă pentru mine la cioplit. A durat ceva mai mult decât credeam, dar ar trebui să ţină o vreme. Şi lângă el merge şi o lingură încrustată, din acelaşi lemn, mesteacăn.

Nu am prea pus mâna pe aparatul foto în ultima vreme. Nu îl mai folosesc decât să reproduc alte obiecte pe care le realizez. Până când un anumit proiect nu mi se pare suficient de interesant, aparatul nu mă mai atrage. În schimb, de când s-a născut Una, a devenit cel mai constant subiect al meu. În ultima vreme, de când a mai crescut, de fiecare dată când ies din casă mă însoţeşte cu privirea pe geam. Azi am luat aparatul cu mine. E, poate, cea m ...

Gata şi lingura de lemn de măr începută la Leşu. Finisatul a durat mai mult decât am crezut, dar a ieşit un lucru bun. E una dintre cele mai ergonomice pe care le-am realizat până acum, stă perfect în mâna dreaptă. O să mai caut lemn de măr. Şi a venit şi rândul cănii de cireş la finisat, după ce a fost fiartă în apă cu sare şi a stat la uscat vreo două săptămâni. Mânerul  e un cap de cal stilizat, asta în cazul în cazul în care vi se pare ...

Am ieşit şi la Lesu, prima dată anul acesta, cu Marius si Johnny si Nunu, labradoru'. Am vrut sa îi iniţiez pe baieţi în ale lingurilor, dar nu am avut noroc de data asta. Johnny a trebuit să gătească, iar Marius a avut de ascuţit cuţite şi topoare. Aveam una de mesteacăn, nefinisată, pe care am terminat-o repede. Îmi place pentru că e pătată, cu linii, cu hărţi. Poate unora li se va părea periculoasă, cu coada ascuţită. Pe lîngă fa ...

E gata si al doilea din seria "Unu". E despre ce va sa vie, despre pamint, despre soare si luna. Despre transformare si intrarea in alt veac. E ulei si acrilic pe pinza si foita de aur. Dimensiunea 90/80 cm. Am postat si doua imagini cu detalii.