Gata. Abia am asteptat sa vad rezultatul final la otelul asta si imi place de mor. M-am invirtit vreo doua saptamini pina am ales plaselele care sa se potriveasca cu lama, realizata din Takefu Suminagashi, un otel multistrat cu 11 straturi de fiecare parte si miez din otel-carbon white paper. Pina la urma am optat pentru micarta mai ales din cauza posibilitatii de a alege o culoare care sa se potriveasca cu argintiul lamei, si am ales purpuriu. Plaselele sunt subtiri, de 3 mm, iar intre ele si otel am pus linere crem de 0,4 mm. Pinii decorativi sunt din nichel si au diametrul de 9,5 mm. La final l-am ascutit pe pietre japoneze sa despice firul de par. Na, asta e un cutit de care sunt happy!
Otelul, cumparat cu ajutorul lui Sami, astepta deja de ceva vreme dupa noul grinder. Zilele trecute am reusit sa finalizez lucrul la primul cutit in D2, un otel de scule de exceptie, cu proprietati de taiere excelente si cu un avantaj serios pentru unii utilizatori: nu rugineste. E un cutit mai mare, de 26 cm, si 4 mm grosime. Plaselele sunt din micarta, cu linere visinii de 0,4 mm si pini decorativi de 6 mm. Teaca urmeaza.
I-am schimbat numele, pina la urma. Iubesc dragonii, zmeii, balaurii, au fost prietenii copilariei mele. Ca si insectele, pe care le iubesc si carora le admir designul mai mult ca niciodata. Un cutit mai diferit, din otel 80CrV2, cu grosimea de 3,1 mm. Minerul e din Juma Dragon skin, un material foarte interesant, rezistent la apa si care se prelucreaza perfect. Teaca e din piele semitabacita. I-am incrustat trei insecte si pentru a le scoate in evidenta am facut teaca mata. Na, se pare ca zilele astea slefuitoarele si forja ma cheama mai des decit sevaletul.
Cred ca incep sa imi dau seama ce imi place, iar ultimul cutit e poate cel mai pe gustul meu. E un puukko adus in secolul XXI, un cutit nordic cu upgrade, din 1.2842, un otel cu continut de carbon de 0,9% si 1,9 mangan. Asta insemna ca rugineste, dar cunoscatorii stiu avantajele otelurilor cu continut mare de carbon. Lungimea e de 23,5 cm, grosimea lamei de 2,5 mm, cu plasele foarte subtiri, de 3 mm, din micarta ivory, linere rosii de 0,4 mm si nituri decorative de nichel de 9,5 mm. La capat i-am agatat un snur de piele pe care l-am innodat in stil snake knot si i-am adaugat un inel decorativ metalic. Se numeste “Anorexia”…, de fapt nu mai trebuie explicatii.
Un Every Day Carry de purtat la git din 1.2067 steel, cu grind doar pe partea dreapta, stil kiridashi. In gaura i-am montat un nit de cupru si un decor avertisment. La final i-am facut o baie in clorura ferica pentru a-i adauga un strop de personalitate, daca mai era nevoie. Teaca de piele sta foarte bine si protejeaza perfect.
Am avut concediu, am avut timp. Asa ca mi-am pregatit citeva lame pentru saptaminile urmatoare. Otelurile sunt diverse, de la 80CrV2, la 1.2842, la D2 si Takefu suminagashi. Isi asteapta doar minerele si tecile.
Un nou kiridashi, mai mare de data aceasta. E realizat din 15N20, are grosimea de 2 mm si lungimea de 21,5 cm. Duritatea este de aproximativ 60-61 HRC. Plaselele sunt din lemn de mahon, cu linere cred de 0,4 mm si pini decorativi de 6 mm. Am o slabiciune pentru cutitele astea utilitare de inspiratie japoneza. E ceva in designul lor care ma atrage, pe linga faptul ca mi se par extrem de folositoare pentru o sumedenie de activitati.
Ticu a fost fierar. Cumva, cred ca acum cind m-am apucat de ciocanit fiare, e foarte mindru acolo sus. Inainte de Craciun, Robi Ferenczi, colegul si prietenul meu, mi-a facut o vizita acasa si a realizat citeva fotografii in timp ce lucram. Cam asta a iesit. Multumesc Robi!
Un cutit outdoor din otel de foaie de arc redus prin forjare de la 6 mm la 5. Minerul e din micarta ivory, cu linere negre de 0,4 mm si pini decorativi de 6 mm.
