Sunt mai multe cai spre a deveni maestru. Zilele trecute am descoperit una dintre ele: se cumpara o motocicleta grozava la care visai de mult, se investesc o gramada de nervi, timp si bani pentru a o modifica si pune in circulatie, iar apoi, dupa ce totul e perfect, se tranteste cat de tare se poate de asfalt. La final, incerci sa contempli senin situatia. Functioneaza cu orice tip de investitie materiala. Cu cat mai mare investitia, cu atat mai mare incercarea, dar si sansa de a deveni maestru Zen.

La naiba, nu vroiam sa scriu textul asta, pentru ca stiam ca va trebui sa o anunt pe maica-mea ca am avut accident cu motocicleta si nu e bine sa te pui cu mamele cand e vorba despre asa ceva. Alaltaieri insa, m-am intalnit cu un prieten jurnalist, pe care il stiu de mai bine de 20 de ani, din perioada in care am lucrat in presa, si mi-a povestit ca a patit exact acelasi lucru, exact in acelasi loc, iar asta mi-a pus capac. Posibilitatea de a se mai intampla cuiva un astfel de incident, cu sanse mari de a deveni o tragedie, m-a pus la treaba.
O iau de la inceput. Saptamana trecuta, luni seara, dupa ce am iesit de la antrenament, am urcat pe motocicleta parcata in fata salii pe Aleea Emanuil Gojdu si am virat in dreapta pe Independentei. In fata sinagogii Zion, pe partea dreapta, era parcata neregulamentar o masina. In fata mea, un taxi. Taxiul depaseste urcand pe linia de tramvai, iar eu, in momentul cand am incercat sa intru pe banda cealalta m-am trezit pe asfalt cu motocicleta zburand de sub mine la 20 de metri. Din spate, un autoturism ma depaseste si imi trece cu roata peste laba picorului. Deschide geamul din mers, racneste o injuratura pe care nu o pot reproduce si pleaca mai departe. Apare si proprietarul masinii parcate neregulamentar, urca in masina si porneste in tromba. Eu o iau la fuga dupa motor, il gasesc intr-o balta de ulei, il ridic si incerc sa ies din trafic. Nimeni nu opreste, desigur. Ma opresc pe trotuar, iar atunci apare un baiat, motociclist si el, care ma intreaba daca ma poate ajuta. Incep sa ma verific, gasesc ceva julituri, laba piciorului incepe sa ma doara, manusile si casca imi sunt julite, dar ii multumesc Domnului și școlii caderii ca sunt intreg dupa o cazatura la 50 km/h. Inca incercam sa inteleg ce s-a intamplat pentru ca nu facusem nici o greseala. Intre timp apare prietenul meu Cosmin, avocat, si ma intreaba cum am cazut. Eu ii spun ca nu inteleg si ca probabil am alunecat pe sina de tramvai. El ma intreaba atunci daca am vazut sina. Nu inteleg ce vrea sa zica, asa ca ma conduce sa imi arate: sina de tramvai, la trecerea dintre cele doua benzi, iese din asfalt cam 10 cm. Intre sine asfaltul e perfect nivelat, dar benzii din dreapta ii lipseste ultimul strat de patura asfaltica, asa ca sina din dreapta actioneaza ca o bordura. Cand esti pe doua roti si lovesti o bordura din lateral nu se poate intampla decat un singur lucru: un accident. Acelasi lucru i s-a intamplat si prietenului meu ziarist, care a zburat de pe bicicleta si a indoit tabla unei masini din fata cu capul. Acelasi lucru i se poate intampla oricui care incearca sa intre pe banda din stanga pe Independentei, insa urmarile ar putea fi mult mai grave. Cine stie, poate se sesizeaza cineva si se remediaza problema. Intre timp eu incerc sa imi repar motocicleta. De mine a avut grija Domnu’!