Mesteacanul gasit azi primavara la Lesu se dovedeste tot mai plin de surprize. Probabil, de la cum a stat in zapada o vreme, lemnul s-a patat intr-un mod splendid, fara insa sa afecteze integritatea lemnului. Desenele din lemn sunt magnifice, nimeni nu poate concura natura. Ieri am terminat o cana din lemnul lui, una cumva mai rotunda, mai incapatoare si foarte primitoare pentru palma. Mi se pare perfecta pentru bautul ceaiului linga un foc strasnic, la padure.