Mesteacanul gasit azi primavara la Lesu se dovedeste tot mai plin de surprize. Probabil, de la cum a stat in zapada o vreme, lemnul s-a patat intr-un mod splendid, fara insa sa afecteze integritatea lemnului. Desenele din lemn sunt magnifice, nimeni nu poate concura natura. Ieri am terminat o cana din lemnul lui, una cumva mai rotunda, mai incapatoare si foarte primitoare pentru palma. Mi se pare perfecta pentru bautul ceaiului linga un foc strasnic, la padure.
Când nu te poți decide care sunt mai frumoase, fotografiile sau cana, înseamnă că e artă în artă. Nu? 🙂 Felicitări Harris și felicitări Harris!
Mimi, esti prea draguta. Multumesc. Mi-e dor de tine. Daca mai ai drum prin sat, intra pina la noi. Love
Mulțumesc! Vin curând.