Desigur că nu e de păpădie, e doar colorată cu florile plantei ăsteia minunate. E de mesteacăn, foarte apropiată de forma tradiţională a kuksei, cana populaţiei Sami din Finlanda şi încrustată cu doi şerpi, acest simbol universal cu atât de multe semnificaţii.
În timp ce lucram la ea mi-am adus aminte de o poveste japoneza splendidă. Se făcea că un împărat a vrut să înveţe cum se realizează o cană de ceai de la cel mai mare maestru din împărăţie. După ce a petrecut mai bine de trei ani pe lângă acesta, împăratul s-a întors la palat, iar după o vreme a creat prima lui cană de care era mândru.
Bucuros l-a invitat pe maestru la palat să îi arate creaţia lui. Când a văzut cana, bătrânul maestru s-a încruntat puţin. După care a luat cana, a lovit-o uşor de podea şi a ciobit-o. După care a zâmbit şi a spus: “Acum e perfectă!”
Cred că trebuie să căutăm perfecţiunea, dar să iubim imperfecţiunile. Abia când înţelegem asta putem vorbi despre începutul iluminării.