Lemnul de mesteacan patat de la Lesu ma astepta deja de mult. L-am gasit in timp ce urcam spre stinca, doborit probabil de zapada grea, iar Marius m-a ajutat sa luam o bucata. Zilele trecute m-a chemat. Am cioplit o cana fara toarta, simpla, rotunda, mai japoneza, mai zen. Citeodata simplitatea e insa cel mai complex lucru. I-am zis cometa pentru ca nodurile dezvelite de cutit au relevat un desen ce seamana cu genul acesta de calator spatial. Si am zis ca e pentru ceai, pentru ca seamana cu canile folosite in ceremonia ceaiului, dar din ea se poate bea orice.