Am ieşit ieri cu Anca şi Una la o plimbare cu tramvaiul. Peste o lună jumate mergem cu Una în Belgia la campionatul european de karate Kyokushin şi, cum zburăm cu avionul, ne-am zis să vedem cum reacţionează la mijloace noi de locomoţie. A fost prefect, cum îi plac trenurile, i-a plăcut şi de vărul mai mic, “tataiul”. Am făcut o grămadă de fotografii, dar numai una îmi place cum a ieşit. Mai nou sunt obsedat de geamuri, de praguri. Mă transformă cumva în martor şi mă elimină din postura de personaj principal. Mă salvează de la identificare.