Vecinul şi-a defrişat grădina. În curte avea un măr, din care mă lăsa să culeg în fiecare toamnă cele mai dulci mere din lume. Acum nu mai e. L-am rugat să îmi dea două bucăţi de lemn. Mi-a spus să îl iau pe tot. Am luat câteva bucăţi. În amintirea lui am făcut o lingură, poate vor mai urma şi altele pentru că lemnul e grozav, aşa în trei nuanţe. Îmi place la fel de mult ca merele, dar sincer, aş fi preferat ca pomul să rămână în picioare. Calea omului e însă parcă tot mai strâmbă şi mai de neînţeles. Na. Asta e. Cineva le va judeca probabil pe toate la un moment dat.