Sa fie vreo cinci ani de cand am cules buba asta de arin din Sibiu intr-o iarna, impreuna cu fratele meu. De atunci tot zace pe terasa. Nu cred ca am cioplit niciodata un lemn asa dens si dur. Jur ca e mai dur ca abanosul, nu stiu cum Dumnezeu! Textura e grozava, in schimb, apropiata de a osului, iar culoarea foarte potrivita pentru un craniu. Unul mai mare de data aceasta, inspirat de craniile elongate, de craniul unui extraterestru.