Din nou la Alunu

Ne-am întors la Alunu o săptămână. Un loc splendid, fără curent, fără oameni, răcorit de lacul de la barajul de la Valea Drăganului. Şi pentru că am avut timp, am cioplit, inspirat de o lingură veche românească, perfect lucrată şi ergonomică, descoperită în muzeul viu al profesorului Sanislav. Una de cireş pentru profesor, una de mesteacăn pentru Ionuţ şi una pentru cine o vrea.

un comentariu

  1. cristi - September 19, 2012 7:42 pm

    salut harris… am puiat un blog http://alunu-dragan.blogspot.ro/ asteptam sa postezi si tu ceva . iti atrag atentia asupra articolului Larisei: Qui veut aller sur la terre… mi-ar placea sa aflu parerea ta…

    Reply

Ai ceva de spus