Am găsit la Leşu un mesteacăn rupt iarna asta. Frumos, parcă prea păcat că s-a rupt. Am luat o bucată şi azi am terminat prima lingură. E ca o bucată de os, ca un os de pasăre, alb-gălbuie, foarte uşoară şi foarte fină. Poate cea mai fină din câte am făcut până acum. Iniţial am vrut s-o încrustez, dar arăta perfect, aşa, ca osul unui mistic descoperit în deşert. Şi bine am făcut.
