In ultima perioada am primit citeva solicitari sa documentez realizarea unei linguri. Am fost la Lesu citeva zile si am avut timp, asa ca mai jos o serie de imagini cu scurte descrieri ale etapelor. Toul a durat aproximativ 6 ore, cu pauzele de baut seva de mesteacan cu tot. Enjoy!

Taierea butucului la lungimea dorita a lingurii. Lemnul, in cazul acesta de nuc, ar trebui sa fie uscat. Bucata poate fi si mai subtire decit cea din imagine, te scuteste de mai multa ciopleala.

Despicarea in doua, dupa analizarea butucului, pentru a putea obtine doua linguri pe cit posibil.

Primele lovituri de topor. Intotdeauna incep dinspre partea rotunda a butucului despicat pentru a avea un desen mai frumos si din motive tehnice. Lingura va fi mai solida astfel. Primele taieturi le fac in zona unde va fi cupa lingurii, si dintr-o parte si din cealalta.

Urmeaza partile laterale, unde e coada, de unde indepartez mai mult material acum.

Cam asa arata dupa prima etapa, de cioplit grosier. Deja se vede curbura.

Pentru detalii, cioplituri mai delicate, folosesc un toporel mai mic.

In momentul acesta decid de obicei forma lingurii. Aici imi acord putin mai mult timp sa vad ce imi spune lemnul si ma las condus de instinct.

E important ca lingura sa fie cit mai ergonomica. Asta o distinge, printre altele de lingurile mult mai simple.

Marius cioplind la lingura lui, din cealalta parte a butucului.

Dupa ce am cioplit conturul cit mai bine, desenez cupa unde las spatiu ca sa nu fac peretii prea subtiri.

Asa arata spatele in momentul asta. Ii las lingurii un fel de coloana, un fel de ridicatura care ii da tarie si frumusete, cel putin in ochii mei. E un design la care am ajuns dupa multe experimente, ergonomic si utila, dar si placut ochiului.

Incep sa ii fac cupa cu cutitele minunate de la Mora.

Dupa aproximativ o ora cupa e gata.

Alte doua ore de slefuit cu hirtie abraziva, incepind de la granulatia 60, urmind 80, 120, 180, 320, 600, 800 si 1200. Intre timp o mai umezesc usor si o las sa se usuce ca sa se ridice perii sa fie cit mai fina, dar asta mai ales spre final, la granulatii fine.

Spatele finisat.

Etapa cea mai placuta ochiului: finisarea cu ulei vegetal. Abia acum se vad liniile si culoarea specifica a lemnului, nuc in acest caz.

Spatele, cu nuante diferite, in functie de inelele de crestere.

Gata!

Multumesc!