E a doua din lemn de pin. Pin de la Leşu, pentru că anul ăsta zăpada a făcut ravagii. E altfel decât de ce am cioplit până acum, dar, cumva, parcă toate sunt altfel. Are gura aproape perfect rotundă, încăpătoare şi e uşor mai scurtă decât le fac în general. Anii crengii rupte de zăpadă îi puteţi număra cu uşurinţă. Pinul e un lemn frumos şi prietenos, cu miros de răşină. Şi la îndemnul unei prietene care a cumpărat câteva linguri pentru amicii ei din Canada, am ataşat şi o scurtă prezentare.